O echipă de cercetători europeni a folosit paleochimia și paleobotanica pentru a studia modul în care vechii romani își făceau propriile mărci de vin și de unde și-au procurat resursele de care aveau nevoie pentru a produce aceste băuturi.
Paleobotaniștii și paleochimiștii din Italia și Franța au studiat compoziția și structura pereților a trei amfore romane antice și au descoperit că viticultorii Romei republicane târzii foloseau struguri și flori locale, dar importau rășină și mirodenii din alte părți ale Europei. Descoperirile oamenilor de știință sunt publicate într-un articol din revista PLoS One.
„Analiza noastră a arătat că toate amforele pe care le-am studiat au fost folosite pentru depozitarea atât a vinului roșu, cât și al vinului alb. Forma caracteristică a polenului de struguri, precum și compoziția chimică a pereților amforelor, indică faptul că strugurii locali sălbatici sau domestici erau folosiți pentru producția de vin. În plus, am găsit urme de rășini și substanțe aromatice care probabil au fost importate de vinificatori din Calabria sau Sicilia”, scriu cercetătorii.
În ultimii ani, chimiștii au început să se intereseze activ de ceea ce se întâmplă în interiorul butoaielor de vin în timpul maturării diferitelor mărci de vin și șampanie, precum și în interiorul dopurilor și sticlelor cu o băutură finită. De exemplu, în urmă cu cinci ani, oamenii de știință ruși au descoperit secretul gustului neobișnuit al vinului din butoaie de cireșe, iar cercetătorii occidentali au descifrat rețeta celebrei șampanie de la Widow Clicquot.
Un grup de cercetători europeni condus de Donatella Magri, profesor asociat la Universitatea Sapienza din Roma (Italia), a folosit paleochimia și paleobotanica pentru a studia modul în care vechii romani își făceau propriile mărci de vin și de unde și-au procurat resursele necesare pentru a produce aceste băuturi.
Pentru a obține aceste informații, oamenii de știință au studiat ân mod cuprinzător trei amfore care au fost găsite în urmă cu patru ani pe coasta mării, în apropierea comunei italiene San Felice Circeo. După cum sugerează oamenii de știință, aceste nave au fost îngropate pe fundul Mării Tireniene după scufundare, dar au ajuns ulterior în zona de țărm prin modificarea configurației malului mării.
Secretele vinificatorilor romani
Magri și colegii ei au descoperit că pereții amforelor au păstrat diverse molecule organice complexe care sunt prezente în vin și în materialele adezive pe care oamenii antici le foloseau pentru a sigila vasele cu preparate gata de băut. Oamenii de știință au găsit și în amfore un număr mare de boabe de polen care au intrat în vin în timpul producției sale.
Oamenii de știință au analizat structura boabelor de polen folosind microscoape și, de asemenea, au folosit cromatografe de gaz și lichid pentru a studia structura și proprietățile moleculelor absorbite în pereții amforelor. Această analiză a arătat că vasele antice erau umplute cu vin care a fost făcut din sucul soiurilor locale de struguri sălbatici sau parțial domestici, similar soiului modern Picolit.
În plus, paleochimiștii au găsit urme de molecule în materia vaselor, care sunt de obicei prezente în rășina de pin și alte conifere care nu cresc pe teritoriul Italiei centrale moderne. Acest lucru sugerează că rășinile au fost aduse din Calabria sau Sicilia, unde cresc astfel de copaci, sau din părți mai îndepărtate ale lumii. Aceste rășini, potrivit lui Magri și colegilor ei, ar fi putut fi folosite ca bază pentru un material lipicios pentru a astupa amforele, precum și un aditiv aromatic care a îmbunătățit gustul vinului și l-a protejat de bacterii. În favoarea acestui lucru, în special, sunt mențiunile unor astfel de practici în lucrările științifice ale lui Pliniu cel Bătrân și ale altor istorici antici.
Interesant este că în unele vase, oamenii de știință au găsit urme ale prezenței florilor de struguri, precum și polen de mirt și pelin. Acest lucru indică faptul că amforele nu conțineau vin obișnuit, ci o variantă „vindecătoare” a acestei băuturi, care se presupune că a ajutat la scăderea temperaturii în timpul febrei. În plus, o variație exotică a vinurilor aromatice antice romane, asemănătoare ca compoziție cu absintul, ar fi putut fi prezentă în vase, au concluzionat oamenii de știință.
