Afirmațiile „eco” și „prietenos cu mediul”, sub reguli mai stricte în UE

Odată cu intrarea în vigoare a noii legislații europene, etichetele precum „eco”, „verde” sau „neutru climatic” de pe ambalajele suplimentelor alimentare nu mai pot fi folosite ca simple elemente decorative de marketing. Autoritățile de reglementare solicită tot mai insistent ca fiecare afirmație legată de mediu să fie susținută de date verificabile, iar industria se confruntă cu o remodelare completă a fluxurilor de aprobare a etichetelor, de la design până la conformitate.

Directiva (UE) 2024/825, al cărei termen de transpunere în legislația națională este 27 martie 2026, impune cerințe clare pentru comunicarea ecologică în relația business-to-consumer (B2C). Deși suplimentele alimentare sunt supuse reglementărilor existente privind alimentele și etichetarea, noile norme europene privind protecția consumatorilor se aplică în mod explicit și acestui sector. Conform reglementărilor, termeni generici precum „verde”, „ecologic” sau „prietenos cu mediul” pot fi folosiți doar dacă există dovezi privind „performanțe de mediu recunoscute ca excelente”, altfel sunt interziși. Mai important, orice etichetă de sustenabilitate care nu se bazează pe un sistem de certificare sau nu este stabilită de o autoritate publică va fi interzisă.

Riscul major: nu textul obligatoriu, ci zona de marketing de pe fața ambalajului

Pentru producătorii de suplimente, zonele cu cel mai mare risc nu sunt de obicei textele obligatorii de pe etichetă, ci fața ambalajului, folosită pentru a comunica „povestea brandului”. Dacă pe sticlă apare cuvântul „eco”, dar compania nu poate clarifica dacă afirmația se referă la materialul ambalajului, la procesul de producție, la conținutul de material reciclat sau la întregul ciclu de viață al produsului, această comunicare devine extrem de riscantă. Aceeași logică se aplică termenilor precum „sustenabil” sau „alegere verde”. Autoritățile de reglementare solicită ca afirmațiile să fie specifice, cuantificabile și să poată fi documentate.

„Neutru climatic” sub presiune: compensațiile nu mai pot servi drept scut

Noua legislație restricționează sever comunicarea climatică bazată exclusiv pe compensarea emisiilor din afara lanțului valoric al produsului. Afirmații precum „neutru climatic” sau „neutru CO₂” vor fi supuse unei examinări stricte dacă se bazează în principal pe achiziționarea de certificate de compensare, în loc de reducerea reală a impactului produsului. Această regulă se aplică nu doar etichetelor de produs, ci și tuturor punctelor de contact precum campaniile de marketing, paginile de e-commerce și site-urile corporative. Un ambalaj care îndeplinește cerințele poate fi însoțit de o comunicare neconformă pe site-ul de vânzări online.

Provocări operaționale: stocurile de ambalaje și colaborarea interdepartamentală

Costurile de conformitate depășesc cu mult modificarea designului grafic. Ciclul de viață al ambalajelor fizice este mult mai lung decât ciclul de modificare a legilor, iar stocurile mari de cutii, etichete și folii imprimate deja cu vechile afirmații pot deveni povara operațională a companiilor. Mai mult, aprobarea afirmațiilor de mediu nu mai poate fi responsabilitatea exclusivă a echipei de marketing; aceasta trebuie să urmeze un flux similar cu cel al afirmațiilor privind sănătatea, implicând surse de date, domeniul de aplicare al afirmației, responsabilități, documentație și controlul scenariilor de utilizare. Atunci când numărul de produse (SKU) este mare, gestionarea coordonată între departamentele QA, RA și marketing devine esențială.

Perspectiva industriei: principiile de sustenabilitate există deja, diferența este execuția

De fapt, industria globală a suplimentelor a stabilit de mult principii de sustenabilitate. Ghidul privind principiile de sustenabilitate publicat de International Alliance of Dietary Supplement Associations (IADSA) încă din 2021 sublinia: utilizarea în marketing și publicitate a afirmațiilor legate de sustenabilitate trebuie să se bazeze pe impactul ambiental, social și/sau economic dovedit, să transmită cu acuratețe caracteristicile sustenabile ale produsului și să ajute consumatorii să ia decizii în cunoștință de cauză. Acum, problema nu mai este lipsa consensului, ci faptul că reglementările transformă aceste principii din angajamente etice în cerințe legale obligatorii. Pentru companiile obișnuite să trateze „verde” ca pe un cuvânt de decor, fereastra de conformitate se închide rapid