Un nou studiu, susținut de Kappa Bioscience, confirmă faptul că nivelul vitaminei K este mai mic la pacienții spitalizați cu COVID-19 și constată că un nivel scăzut al vitaminei K este un predictor al unei mortalității mai mari.
Datele inițiale au arătat o corelație semnificativă între nivelul de vitamina K2 serică și severitatea COVID-19. O echipă de cercetători de la Spitalul Bispebjerg și Frederiksberg (Danemarca), în colaborare cu producătorul de ingrediente K2 MK-7 Kappa Bioscience, și-au propus să investigheze ipoteza că nivelul scăzut de vitamina K ar putea fi o caracteristică comună a pacienților spitalizați cu COVID-19 și să descopere dacă nivelul scăzut de vitamina K poate prezice mortalitatea la acești pacienți.
Nivelul vitaminei K2 (măsurată ca proteină Gla cu matrice defosforilată-subcarboxilată – dp-ucMGP) a fost analizată la 138 de pacienți cu COVID-19 și comparată cu un grup de control de 138 de persoane din populația generală, cu o distribuție de vârstă similară.
Rezultatele au indicat faptul că nivelul de vitamina K2 a fost semnificativ mai scăzut la pacienții cu COVID-19, comparativ cu populația de control.
Patruzeci și trei dintre pacienții spitalizați cu COVID-19 au murit în decurs de 90 de zile de la internare. Analiza supraviețuirii a arătat că nivelul scăzut de vitamina K2 a fost asociat cu un risc mai mare de mortalitate.
A fost creat o schemă Kaplan-Meier a riscului cumulat de deces, stratificată în funcție de nivelurile de dp-ucMGP, iar rezultatele au sugerat că mortalitatea în rândul pacienților cu COVID-19 este puternic dependentă de nivelul de vitamina K2.
Deși această asociere a fost parțial explicată prin creșterea co-morbidității odată cu scăderea nivelului vitaminei K, aceste descoperiri sugerează că vitamina K ar putea juca un rol în mecanismele COVID-19, notează autorii.
Profesorul Allan Linneberg, MD, dr., Director al Centrului de Cercetare Clinică și Prevenire care a condus cercetarea, explică: „Se presupune că, într-o stare de deficit sever de vitamina K, activarea intrahepatică dependentă de vitamina K a proteinelor protrombotice este prioritară în detrimentul activării periferice a proteinelor dependente de vitamina K, cum ar fi antitrombotic proteina S, și MGP-calcifiere inhibitoare.
„In plus, aceasta poate crește calcifierea și degradarea ulterioară a fibrelor elastice în țesutul pulmonar, ceea ce duce la leziuni pulmonare mai severe la pacienții cu COVID-19.“
Datorită diferențelor lor structurale, vitaminele K1 și K2 au rezultate diferite în organism. Vitamina K1 este absorbită de preferință în ficat, în timp ce K2 este lăsată disponibilă pentru țesuturile extrahepatice.
Cercetătorii au observat că proiectul studiului observațional nu le-a permis să tragă concluzii certe cu privire la cauzalitate. Sunt necesare studii randomizate pentru a documenta potențialele efecte benefice ale suplimentării dietei cu vitamina K asupra evoluției COVID-19.
Ei observă, de asemenea, că nivelurile ridicate de dp-ucMGP au fost asociate cu alte afecțiuni, cum ar fi bolile cardiovasculare și diabetul, care sunt, de asemenea, asociate cu un grad ridicat de infectare cu COVID-19 și care ar putea acționa pe post de factori favorizanți. Mai mult, funcția renală scăzută (eGFR) a fost asociată cu un nivel scăzut de vitamina K (dp-ucMGP ridicat) în această populație de pacienți, iar ajustarea funcției renale a provocat atenuarea asocierii dintre nivelul vitaminei K și mortalitate. Acest lucru poate sugera că afectarea funcției renale este implicată în mecanismele bolii care leagă vitamina K de COVID-19 sau nivelul scăzut al vitaminei K și asocierea COVID-19 ar putea fi explicată prin afectarea funcției renale.
Ca atare, profesorul Linneberg spune că sunt necesare acum studii clinice randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, pentru a documenta efectele potențiale benefice ale suplimentării cu vitamina K2 asupra evoluției COVID-19.
Mecanism de acțiune
Vitamina K este o vitamină esențială pentru activarea factorilor de coagulare a sângelui și a altor câtorva proteine. Vitamina K are efecte asupra coagulării, formării osoase și inhibării calcificării arterelor.
Vitamina K servește pe post de co-factor pentru enzima γ-glutamat carboxilază care transformă reziduurile de glutamat în γ-carboxiglutamat (Gla). Aceste reziduuri de Gla servesc ca grupuri de legare a calciului, care sunt esențiale pentru activitatea tuturor proteinelor care conțin Gla.
Nielul scăzut al vitaminei K este asociat cu niveluri crescute de desmosină din sânge, un biomarker al degradării fibrelor elastice din țesutul pulmonar, sugerând că nivelul scăzut al vitaminei K ar putea crește rata de degradare a fibrelor elastice în timpul unei evoluții severe a COVID-19. S-a emis ipoteza că această degradare crescută a fibrelor elastice în plămâni ar putea fi cauzată de lipsa MGP activată, despre care se știe că protejează proteinele matricei extracelulare, cum ar fi fibrele elastice, de calcificare și degradare ulterioară .
MGP este cel mai puternic inhibitor cunoscut al calcificării țesuturilor în peretele vasului arterial și, astfel, previne calcificarea arterială. MGP este, de asemenea, extrem de important în plămâni, iar degradarea fibrelor elastice din plămâni stimulează calcificarea respectivelor fibre.
Un conținut crescut de calciu al matricei extracelulare stimulează sinteza locală a MGP pentru a preveni calcificarea fibrelor elastice. Cu toate acestea, MGP este sintetizat ca dp-ucMGP și are nevoie de activare prin carboxilare dependentă de vitamina K pentru a putea proteja fibrele elastice din matricea extracelulară de calcificare. Aceste procese ar putea crea sau exacerba un deficit de vitamina K pre-morbid în timpul bolii severe și o cerere crescută de vitamina K.
Vitamina K este, de asemenea, esențială pentru carboxilarea proteinelor antitrombotice (de exemplu, Proteinele S, Proteina C). Proteinele protrombotice și Proteina C sunt aproape exclusiv proteine hepatice, în timp ce aproximativ 50% din Proteina S este extrahepatică (în afara ficatului) sintetizată și activată de vitamina K , iar MGP este în principal sintetizat și activat extrahepatic.
În timpul unei stări de deficit de vitamina K, aceasta este utilizată în principal pentru carboxilarea factorilor de coagulare protrombotici din ficat și, într-o măsură mai mică, pentru carboxilarea vitaminei K proteine dependente, inclusiv MGP și proteina antitrombotică S. S-a emis ipoteza că aceasta ar putea induce o stare protrombotică cu coagulare crescută a sângelui în țesuturile periferice, așa cum s-a observat la pacienții cu COVID-19 .
Kappa Bioscience a anunțat la începutul acestui an inițierea primului studiu clinic care folosește ingredientul lor K2VITAL la pacienții cu COVID-19. Studiul intervențional își propune să descopere dacă suplimentarea cu vitamina K2 MK-7 ar putea reduce leziunile pulmonare și coagulopatia la pacienții cu COVID-19 sever. Rezultatele sunt așteptate la sfârșitul acestui an .
Sursa: Nutrients, autori Linneberg, A.; Kampmann, F.B.; Israelsen, S.B.; Andersen, L.R.; Jørgensen, H.L.; Sandholt, H.; Jørgensen, N.R.; Thysen, S.M.; Benfield, T., articolul “The Association of Low Vitamin K Status with Mortality in a Cohort of 138 Hospitalized Patients with COVID-19”, https://doi.org/10.3390/nu13061985 / https://www.nutraingredients.com/Article/2021/06/17/Study-finds-low-vitamin-K-status-predictive-of-COVID-19-mortality
