Substanțele per- și polifluoroalchilate (PFAS), adesea etichetate ca „substanțe chimice persistente”, au devenit un subiect recurent pentru dezbaterile publice și politicile de reglementare din întreaga lume. Cu toate acestea, nu toate aceste substanțe sunt periculoase, afirmă Dr. Chris Hartfield, consilier senior în reglementarea la National Farmers’ Union (NFU) din Marea Britanie, într-un articol de opinie publicat recent.
Într-un răspuns direct la un articol apărut pe FoodNavigator, Hartfield critică abordarea generalizată conform căreia toate substanțele PFAS considerate periculoase din cauza structurii lor chimice. El argumentează că o asemenea clasificare simplistă ignoră complexitatea științifică și riscă să interzică substanțe utile și sigure.
Abordarea UE – o soluție superficială?
În centrul criticii lui Hartfield se află politica Uniunii Europene, care definește PFAS-urile pe baza structurii chimice. Potrivit acestei abordări, orice substanță ce conține o anumită structură de bază este clasificată ca PFAS – indiferent de proprietățile sale toxicologice sau ecologice reale.
„Este ca și cum ai judeca o carte după coperta”, afirmă Hartfield. El susține că nu toate substanțele PFAS sunt persistente, toxice sau bioacumulative și că multe dintre ele sunt esențiale pentru aplicații industriale, medicale sau agricole, fără a prezenta riscuri semnificative.
Baza de date cu alternative – utilitate limitată pentru agricultură
Hartfield exprimă de asemenea îngrijorarea cu privire la baza de date utilizată în articolul critic, care listează posibile alternative la substanța PFAS, inclusiv pentru produsele de protecție a plantelor (PPP). Expertul susține că această bază de date nu reflectă realitatea reglementărilor din Marea Britanie și induce ideea că orice substanță PFAS poate fi înlocuită ușor cu o altă substanță non-PFAS – ceea ce, în cazul pesticidelor, este fals.
„Pentru ca o alternativă să fie viabilă, ea trebuie să fie autorizată pentru un anumit dăunător, pe o anumită cultură, în condiții precise.
Mai mult, chiar baza de date avertizează că nu poate garanta dacă alternativele propuse sunt mai sigure decât substanțele PFAS, ceea ce, în opinia expertului, le reduce semnificativ relevanța.
Reglementările britanice – deja stricte
Hartfield subliniază că în Marea Britanie, reglementările privind pesticidele sunt deja printre cele mai stricte din lume. Persistența, bioacumularea și toxicitatea – principalele îngrijorări legate de PFAS – sunt deja luate în considerare în procedurile de autorizare a produselor pentru protecția plantelor.
El mai afirmă că multe dintre PPP-urile PFAS menționate în baza de date nu sunt autorizate pentru utilizare în Marea Britanie, iar unele dintre „alternative” propuse sunt de asemenea neautorizate, ceea ce face informațiile irelevante pentru piața britanică.
Complexitatea PFAS nu poate fi ignorată
În concluzie, Hartfield atrage atenția că problema PFAS este mult mai complexă și ar trebui să nu se ia în considerare doar clasificarea pe baza exclusivă a structuralor chimice. În cazul produselor agricole, deciziile trebuie să fie bazate pe riscuri reale, analize toxicologice și evaluări de mediu, nu generalizări sau presiuni de ordine politică.
„Nu este vorba doar de chimie – este vorba despre context, aplicabilitate și riscuri reale. Dacă nu înțelegem diferențe dintre substanțele PFAS, riscăm să interzicem soluții utile și să generăm probleme noi în agricultură și industrie”, avertizează el.
, adesea etichetate ca „substanțe chimice persistente”, nu sunt toate periculoase,){kind=link}