Laptele, unul dintre cele mai consumate alimente din România, ascunde un paradox economic tot mai vizibil: la poarta fermei se vinde la prețuri extrem de mici, uneori chiar sub costul de producție, însă pe rafturile magazinelor ajunge de până la șapte ori mai scump. Această discrepanță ridică întrebări serioase despre modul în care funcționează lanțul agroalimentar. Fermierii spun că sunt în pragul colapsului, procesatorii susțin că doar se adaptează pieței, iar retailerii sunt acuzați că obțin cele mai mari câștiguri, reiese dintr-un reportaj realizat de Greta Neagu, jurnalist Antena 1 – Observator.
Situația este agravată de crizele repetate din ultimii ani și de supraproducția de lapte la nivel european, care pune presiune pe prețurile materiei prime. În acest context, mulți crescători de vaci ajung să vândă laptele la prețuri care nu acoperă nici măcar costurile de producție.
Drumul laptelui: de la 1,7 lei la fermă la 8-10 lei la raft – ajunge și de șapte ori mai scump
Un exemplu concret arată dimensiunea problemei. La finalul lunii martie, un litru de lapte pleca din fermă cu aproximativ 2,50 lei. De la 1 aprilie, prețul a scăzut chiar la 1,70 lei, pe fondul presiunilor din piață.
În același timp, în magazine, același produs ajunge să fie vândut cu 8, 9 sau chiar 10 lei pe litru, în funcție de brand și procesare. Diferența uriașă dintre prețul de producție și cel de la raft alimentează nemulțumirile fermierilor, care susțin că lanțul de distribuție este profund dezechilibrat.
Paradoxal, deși laptele crud s-a ieftinit cu aproape 30%, consumatorii nu au simțit această scădere. Din contră, datele oficiale arată că prețurile la raft au continuat să crească, chiar dacă într-un ritm mai moderat în 2026.
Costurile ascunse: de ce se scumpește laptele pe traseu
În magazine, laptele nu s-a ieftinit, din contră. Datele INS arată că în ultimul an s-a scumpit cu aproape 11%. De la începutul lui 2026, creșterea a fost mai timidă, sub 2%.
Procesatorii explică faptul că între fermă și raft există numeroase costuri care contribuie la creșterea prețului final. Transportul implică cheltuieli cu combustibilul, personalul și logistica. Odată ajuns în fabrică, laptele trebuie depozitat în condiții controlate, testat, pasteurizat și ambalat.
La toate acestea se adaugă costurile cu energia, salariile, analizele de laborator, ambalajele și distribuția către retaileri. Fiecare etapă adaugă un nou strat de costuri, ceea ce face ca prețul să crească semnificativ până la produsul final.
Chiar și așa, fermierii susțin că aceste explicații nu justifică diferențele uriașe de preț. Ei atrag atenția că materia primă reprezintă până la 85% din costul produselor lactate, ceea ce ar trebui să se reflecte mai clar în prețul final.
Poziția procesatorilor
Prețul final nu poate fi explicat doar prin costul laptelui crud. În momentul în care laptele este colectat din fermă, apar deja costuri logistice și operaționale. La rândul lor, procesatorii susțin că fermierii nu ar trebui să se plângă.
“Observ că în ultimii 10 ani fermierii se plâng, dar ei au profit, regăsim cifrele în situațiile de la ANAF. De când intră și până când iese pe poarta fabricii, fiecare litru de lapte se scumpește de cel puțin două ori. Costul procesatorului începe din momentul în care te duci în fermă să iei laptele. Deja acolo ai costuri de colectă care înseamnă motorină, șofer, cisterne, stocări, analize, mentenanță. După care laptele a ajuns în fabrică și de aici încep costurile de procesare. De la depozitare lapte materie primă la temperatură controlată, costurile de pasteurizare, de recepție, înseamnă în principal cheltuieli de energie. La care se adaugă ambalaje, salarii, transport, analize de laborator și nu în ultimul rând taxe, impozite și alte cheltuieli financiare”, susține președintele APRIL, Dorin Cojocaru.
Din punctul de vedere al procesatorilor, piața determină presiunea pe achiziție. Dacă există posibilitatea cumpărării la un preț mai mic, aceasta influențează negocierea cu fermierii. Totodată, este susținută ideea că procesatorii nu sunt singurii responsabili pentru diferența dintre prețul materiei prime și prețul final din retail.
Cine câștigă: retailerii și statul, în centrul discuției
Pe filiera laptelui, disputa privind profiturile este intensă. Fermierii consideră că procesatorii pun presiune pe prețul materiei prime, încercând să cumpere cât mai ieftin. La rândul lor, procesatorii spun că doar reacționează la dinamica pieței și la competiție.
Totuși, mulți actori din industrie indică retailerii drept principalii beneficiari ai diferențelor de preț. Adaosurile comerciale variază semnificativ, mai ales între produsele marcă proprie și brandurile consacrate.
De exemplu, același tip de lapte poate fi găsit la raft la prețuri foarte diferite: unele variante ieftine pornesc de la aproximativ 3 lei, în timp ce altele ajung la aproape 10 lei. Diferențele sunt explicate prin poziționare, marketing și strategii comerciale.
În paralel, statul este considerat un alt mare câștigător, prin taxele colectate de-a lungul întregului lanț: TVA, taxe pe muncă, accize și alte impozite. Practic, o parte semnificativă din prețul final al laptelui ajunge la bugetul public.
Dezechilibrele din sistem și apelul la intervenția statului
Situația actuală scoate în evidență lipsa de echitate din lanțul agroalimentar. Fermierii cer intervenția autorităților pentru a verifica modul în care se formează prețurile și pentru a combate eventualele practici comerciale neloiale. În același timp, aceștia solicită sprijin financiar pentru a face față competiției externe. În alte țări europene, producătorii beneficiază de subvenții suplimentare, ceea ce le oferă un avantaj competitiv.
În România, fermierii primesc deja sprijin prin fonduri europene și ajutoare de stat, însă consideră că acestea nu sunt suficiente în contextul actual. Propunerile includ subvenții directe pe tona de lapte livrată sau alte forme de sprijin pentru stabilizarea sectorului.
Autoritățile, la rândul lor, recunosc că problema este complexă și implică mai multe instituții, de la Ministerul Agriculturii la Consiliul Concurenței și Ministerul Economiei.
Agricultură fără finanțare: două luni fără credite
Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, atrage atenția că economia României traversează deja o perioadă dificilă. În viziunea sa, ieșirea din acest context economic ar trebui să se bazeze pe trei direcții principale: stimularea consumului, atragerea de investiții profitabile și relansarea creditării. Ministrul consideră că blocajul actual din sistemul de finanțare afectează toate domeniile economice, inclusiv agricultura și invită la dialog pe toți cei implicați.
În acest context, Florin Barbu susține că a solicitat în repetate rânduri o întâlnire cu premierul și ministrul de Finanțe pentru a discuta soluții concrete, însă fără rezultat.
„Am cerut o întâlnire pentru a discuta situația din agricultură și industria alimentară, dar nu am fost chemat la Guvern”, a afirmat acesta.
Propuneri pentru salvarea sectorului: motorină fără taxe și sprijin pentru fermieri
Ministrul agriculturii a prezentat și o serie de măsuri pe care le consideră esențiale pentru evitarea unui blocaj major în agricultură. Printre acestea se numără facilități fiscale pentru fermieri, inclusiv posibilitatea achiziționării motorinei fără TVA și accize. De asemenea, el a subliniat importanța relansării creditării, considerată un element-cheie pentru susținerea producției și a lanțurilor de aprovizionare din industria alimentară. Oficialul a insistat că aceste propuneri nu au o miză politică, ci urmăresc exclusiv stabilizarea sectorului și prevenirea unor efecte economice mai grave.
CÂT “BEA” STATUL DINTR-UN PAHAR DE LAPTE?
Deși la raft vezi doar TVA-ul de 11%, povara fiscală reală este de aproape 46%. Dacă laptele ar fi procesat (cu zahăr adăugat, unde TVA este 21% + acciza), statul ar „bea” peste 3,70 lei (peste 60%). Pentru produsele procesate (iaurt cu fructe, lapte cu cacao) statul este „partenerul majoritar” al afacerii, încasând mai mult decât oricare dintre cei de pe Filieră.
