Principalele sectoare generatoare de risipă în România sunt alimentația publică (8,63% la nivel sectorial) și consumul casnic (6,50 % la nivel sectorial). În ceea ce privește ponderile în risipa generală, consumatorii casnici reprezintă până la 40,78% din totalul risipei alimentare din România.

Într-un recent studiu, INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU BIORESURSE ALIMENTARE – IBA BUCUREȘTI în parteneriat cu UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE și cu INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETĂRI ECONOMICE “COSTIN C. KIRIŢESCU” (INCE) AL ACADEMIEI ROMÂNE au vizat evaluarea impactului risipei alimentare pe lanțul alimentar la nivel național. Cercetarea în rândul consumatorilor casnici s-a făcut pe baza unui chestionar, a cărui structură de bază s-a menținut în raport cu cel folosit în cercetarea similară, derulată în 2016, în cadrul proiectului ADER 15.1.1. La nivelul lanțului alimentar, până la consumatorii casnici, au fost intervievate 852 de firme, însumând o cifră de afaceri de peste 30 de miliarde de lei și un număr de peste 69 mii de angajați.

Fenomenul risipei alimentare este larg acceptat ca fiind important. El suscită interes mare și foarte mare în proporții de peste 60% din cazuri, pe toate verigile lanțului alimentar.

Interesul este maxim în alimentația publică (82 %), ca și în rândul consumatorilor urbani (86,4 %).

Sursele de informare pe care întreprinzătorii interesați le folosesc în menținerea la curent cu reglementările și inițiativele din domeniul combaterii risipei alimentare relevă mass-media și sursele oficiale ca fiind principalele resurse. Revistele de specialitate au un impact semnificativ printre producătorii agricoli și mult mai redus printre întreprinzătorii din alimentația publică. Aceste canale de comunicare au și vor avea un rol critic în implementarea programelor de control și diminuare a risipei alimentare.

Ce sectoare generează risipă alimentară?

Evaluarea impactului risipei alimentare s-a făcut atât la nivelul fiecărei verigi a lanțului alimentar, dar și pe ansamblul lanțului. Rezultatele indică o plasare în apropierea mediei europene, de 20%, respectiv un nivel general de risipă într-un interval de 14,56%, respectiv 21,94 %.

Principalele sectoare generatoare de risipă sunt alimentația publică (8,63% la nivel sectorial) și consumul casnic (6,50 % la nivel sectorial).

Cantitatea medie de alimente risipită săptămânal, pentru o gospodărie medie este de 0,46 kg (pentru o persoană 0,15 kg), în condițiile în care bugetul mediu lunar pentru hrană în gospodăriile din mediul urban din România, în anul 2020 a fost de

885,70 lei pe gospodărie (296,01 lei pe persoană). În ceea ce privește ponderile în risipa generală, consumatorii casnici reprezintă până la 40,78% din totalul risipei alimentare din România.

Legat de analiza tipurilor de produse cu risc de risipă ridicat, producția primară înregistrează pierderi semnificative în domeniul cerealier și în domeniul zootehnic, împreună cu abatorizarea. Procesarea alimentelor are pierderi mai mari în panificație și industria cărnii Pierderile la produsele de cofetărie, ca și pierderile tehnologice la procesarea cărnii sunt de asemenea semnificative. Principalele surse de pierderi în retail țin de produsele deteriorate și cele expirate. În alimentația publică, tipurile de produse supuse pierderilor sunt reprezentate de resturi alimentare diverse (din procesul de preparare, resturi neconsumate din porțiile servite sau mâncare expirată) ca și de materii prime expirate. La nivelul consumatorilor casnici datele indică produsele de panificație și mâncărurile pregătite acasă drept produsele cu cel mai mare risc de risipă.

Producția primără agricolă resimte ca principale puncte slabe, generatoare de pierderi, tehnologiile învechite, ca și generarea prin prelucrări primare a unor subproduse pentru care nu au soluții de valorificare ca și marketingul ineficient. Industria alimentară se confruntă cu probleme legate de valorificarea produselor secundare rezultate din procesele tehnologice, da și cu probleme de aprovizionare excesivă cu materii prime, sau apariția unor produse sub standard.

Distribuția cunoaște drept cauze critice generatoare de pierderi greșelile de manipulare a produselor ca și supra aprovizionarea cu anumite sortimente, care nu se vând suficient de repede.

Analiza IBA BUCUREȘTI relevă ca principală cauză a risipei în alimentația publică dimensionarea necorespunzătoarea porțiilor oferite clienților, care nu ajung să consume toată mâncarea oferită. Alte cauze semnificative sunt resturile rezultate prin pregătirea meniurilor, disfuncționalități în aprovizionare sau excesul de mâncare pregătită, care trebuie aruncată la sfârșitul zilei. Analiza comportamentului consumatorilor, sugerează drept cele mai frecvente cauze incorecta programare a consumului de alimente, ca și obiceiul de a nu lăsa de pe o zi pe alta mâncarea rămasă.

Deficiențe în comunicare

Studiul relevă mari deficiențe legate de comunicarea publică legată de măsurile și reglementările adoptate. Peste 90% dintre întreprinzători nu au cunoștință despre activitatea și inițiativele naționale în domeniul controlului risipei aliementare.

În ceea ce privește propriile aprecieri de măsuri necesare la nivel de companie, opțiunile întreprinzătorilor din verigile productive, inclusiv alimentația publică dau drept principală măsură de reducere a risipei investițiile în noi tehnologii, cu eficiență sporită. Sectorul de distribuție consideră că un management comercial mai bun reprezintă soluția pentru reprezentanții săi. Cu toate acestea, apetitul întreprinzătorilor în această direcție este redus. O problemă semnificativă este aceea că intreprinzătorii nu corelează liniile de acțiune alese cu diversele cauze, identificate chiar de ei, rămânând la soluții convenționale, adesea formale.

Producătorii agricoli refolosesc resturile mai ales pentru compostare/ îngrațământ, procesatorii caută mai ales soluții interne de valorizare a unor subproduse, distribuitorii sunt inclinați să recurgă mai ales la donații, dar și aceasta în proporții foarte mici, iar sectorul alimentației publice este tentat să își optimizeze aprovizionarea și să lanseze noi produse, pentru încurajarea consumului. Situația pare să se perpetueze și în planurile de acțiune pe termen scurt, la nivelul ansamblului lanțului alimentar.

Recomandări

Pe baza concluziilor studiului se disting câteva recomandări:

• Intensificarea comunicării publice legate de risipa alimentară, folosind acele mijloace de comunicare relevante pentru grupurile țintă.
• Întărirea rolului pe care economia sustenabilă, diminuarea pierderilor, îl vor juca în viitoarele programe de finanțare.
• Deschiderea unor programe de retehnologizare și digitalizare la nivelul tuturor verigilor productive ale lanțului alimentar.
• Lansarea unor programe de implementare a unui management de sistem la nivel de firmă, pe principii sustenabile, cu analize de nevoi detaliate și corelarea liniilor de acțiune cu necesitatea de a răspunde acelor nevoi.

PROIECT ADER: 18.1.2: Metode de reducere a risipei alimentare pe lanțul agroalimentar, la nivel național, în vederea prevenirii și reducerii  impactului socio-economic, până în anul 2030