Într-un caz legal important, care poate întârzia dezvoltarea sectorului alimentelor cu fortifianți, cea mai înaltă instanță a UE a decis că pentru produsele care conțin vitamine nu este obligatorie menționarea sursei chimice a vitaminelor pe etichetă.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a investigat un caz în care este implicat Upfield Hungary, producătorul unui tartinabil vegetal cu 35% grăsime numit Flóra ProActiv și care conține steroli vegetali adăugați. Produsul conține și vitaminele A și D adăugate.
Upfield, la fel ca majoritatea celorlalte companii din categoria alimentelor fortificate cu vitamine, enumeră ingredientele vitamina A și vitamina D pur și simplu ca „vitamina A” și „vitamina D”, fără a arăta care dintre formele chimice permise de vitamine le utilizează.
De exemplu, conform legislației UE (Regulamentul nr. 1925/2006), pot fi utilizate patru forme de vitamina A: retinol, acetat de retinil, palmitat de retinil sau beta-caroten. Pot fi utilizate două forme de vitamina D: colecalciferol sau ergocalciferol.
Cu toate acestea, autoritățile din Ungaria pentru sănătatea alimentară au considerat că lista de ingrediente este greșită și că formele chimice specifice ar trebui să fie enumerate de Upfield.
După câțiva ani de litigii, CJUE a fost chemată să ia o decizie.
În cele din urmă, a hotărât în favoarea lui Upfield. În cazul în care se adaugă o vitamină la un aliment, se spune, acest lucru trebuie să fie indicat în lista de ingrediente de pe etichetă. Dar, important, a adăugat instanța: „în cazul în care o vitamină a fost adăugată unui aliment, lista ingredientelor sale nu trebuie să includă, pe lângă o astfel de denumire, numele formulărilor specifice de vitamine utilizate.”
Doresc consumatorii informații generale sau specifice despre vitaminele din alimente?
Știm că industria alimentară este martoră la o schimbare de atitudine atât din partea autorităților de reglementare, cât și a consumatorilor, în special a celor cu venituri mari și a generațiilor mai tinere, care fac din ce în ce mai mult legătura dintre dietă și sănătate.
Așadar, pe măsură ce inovatorii alimentari își dezvoltă planurile de reformulare și fortificare, cazul ridică întrebarea: lipsa de transparență cu privire la formulările specifice de vitamine va împiedica oportunitățile de creștere în acest sector? Sau acest tip de informații foarte detaliate nu vor fi importante pentru cumpărătorii obișnuiți?
Instanța a spus că desemnarea vitaminelor într-un mod consistent sub denumiri precum „vitamina A”, „vitamina D” sau „vitamina E”, și fără a face distincția între, să zicem, betacaroten sau acetat de retinil, asigură consumatorilor informații „corecte, clare și ușor de înțeles” .
Însă decizia este „ absurdă”, consideră Luca Bucchini, managing director Hylobates Consulting, având în vedere diferențele de biodisponibilitate, tolerabilitate și sursă (nu toate vitaminele sunt vegane, de exemplu) dintre vitamine. „În realitate, există diferențe între formele chimice de vitamine”, a subliniat el pentru FoodNavigator.
Există și alte avantaje în a menționa forma chimică a vitaminei utilizate. Poate oferi indicii cu privire la originea sa animală sau vegetală, care ar putea interesa consumatorii. De asemenea, autoritățile pot verifica mai ușor dacă sunt utilizate sau nu formulele autorizate. De exemplu, toate formele de vitamina A, cu excepția beta-carotenului, sunt interzise în Elveția.
Mai puțină transparență = mai puțină încredere?
Consumatorii trebuie deja să cunoască deja distincția dintre denumirile obișnuite ale aditivilor E442 și E443 (ambele sunt emulgatori), de exemplu, dar acesta din urmă nu este aprobat în UE.
În mod similar, legislația UE impune menționarea denumirilor specifice ale coloranților alimentari — să zicem, curcumină sau clorofilă. Deci, de ce, se întreabă Bucchini, această poziție nu se aplică și vitaminelor?
În plus, nu există acum niciun motiv legal pentru a nu concluziona că decizia nu se va aplica și suplimentelor alimentare. Bucchini se teme că, având o astfel de interpretare strictă a legislației alimentare a UE, denumirile chimice precum beta-carotenul ar putea fi acum interzise pe listele de ingrediente alimentare și suplimente alimentare.
În cele din urmă, ipoteza instanței că informațiile specifice pentru cumpărători, despre vitamine ar putea fi prea complicate pentru ca aceștia să le înțeleagă este contraproductivă, a susținut el.
„Consumatorii sunt probabil mai familiarizați cu beta-carotenul decât cu mulți alți aditivi alimentari specifici”, a spus Bucchini.
„Cred că acum consumatorii pot avea încredere limitată în capacitatea alimentelor fortificate de a oferi vitaminele și beneficiile asociate, având mai multă încredere în suplimentele alimentare în această etapă. Mai puțină transparență nu pare rețeta pentru mai multă încredere a consumatorilor. ”
Instanța vrea să evite informațiile contradictorii, nu transparența
Hotărârea instanței ar putea duce la „efecte dăunătoare dacă este aplicată prea strict”, a fost de acord Nicolas Carbonnelle, șeful global al grupului sectorial Alimentație și băuturi la firma internațională de avocatură Bird & Bird, deși a adăugat că interpretările prea stricte „ nu sunt susținute ”, prin hotărârea însăși.”
De exemplu, el consideră că decizia instanței deși nu încurajează deloc specificarea formulării utilizate, cere doar să existe o consecvență între informațiile furnizate în lista de ingrediente și cele din declarația nutrițională.
„Pare rezonabil să deducem că furnizarea consecventă de informații detaliate în lista de ingrediente și declarația nutrițională nu va fi considerată ca generând o astfel de confuzie”, a spus el pentru FoodNavigator.
„Într-adevăr, deși susține în mod întemeiat că reglementările aplicabile nu impun indicarea rețetei/formulei de vitamine sau minerale utilizate într-un aliment fortificat, hotărârea recomandă ca în anumite cazuri, și anume atunci când formularea este identificată fie în lista de ingrediente, fie în declarația nutrițională (nu în ambele) să fie totuși indicată rețeta/formula viaminei utilizate.”
Oamenii care cumpără produse fortificate sunt „consumatori medii”?
Acestea fiind spuse, el a fost de acord că oamenii care cumpără alimente fortificate au, de obicei, mai multe șanse să solicite cât mai multe informații despre produs.
„Mi se pare [hotărârea] izbitoare într-un moment în care consumatorii au acces la mai multe informații decât oricând și ar putea solicita exact cât mai multe detalii posibil, despre compoziția alimentelor fortificate pe care le consumă”, a spus el.
