Dintre factorii care influențează biodisponibilitatea factorilor nutritivi sunt menționați: natura alimentului, modul de prelucrare și caracteristicile fiziologice ale individului.

Conform teoriei că omul este mai curând produsul dorinței decât al nevoii, asumându-și consecințele (Segal R., 2005), ultimul deceniu de cercetări în domeniul nutriției și alimentației au cristalizat discipline de nișă, precum gastrofizica și neuroștiința, prin care comportamentul alimentar al omului modern poate fi modelat în concordanță cu nevoile lui fiziologice, cu aspirațiile estetice personale – asiaticii au dorit să fie înalți precum cei din țările nordice, de exemplu -, dietele pot fi urmate fără frustrări iar păstrarea obiceiurilor alimentare precum a tradițiilor culinare pot fi armonizate cu stilul de viață a omului modern!

Lucrarea abordează științific dilema ”savuros versul sănătos”, plecând de la teoriile savorii alimentelor date de zestrea genetică modelată de la Homo erectus la Homo sapiens și până în prezent dar și de natura multidisciplinară a gastronomiei, datorită căreia simțurile tactile, olfactive, auditive și vizuale pot fi augmentate la nivel cerebral ori, dimpotrivă, ajustate pe necesitate în detrimentul voluptății organoleptice.


Gastrofizica și neuroștiința sunt discipline de nișă care anihilează percepția de ”banal” pentru un aliment sau preparat culinar, transformându-le nu doar în hrană (sursă de nutrienți) ci și în aspirație și simbol.

În lucrarea ”De gustibus. Eseuri psihologice” sociologul Septimiu Chelcea (Chelcea S., 2019) afirma că nu percepem gustul mâncării numai cu ajutorul simțului gustativ ci și cu senzațiile olfactive, vizuale, acustice și tactile, în legătură cu activitatea integratoare a creierului.

În contextul marilor transformări prin care trece azi întreaga omenire realizăm, în sfârșit, că meniul meniul de degustare de sute sau mii de euro a fost un snobism, că mâncarea înseamnă macronutrienți și micronutrienți, că sănătatea se întreține cu reguli simple, fundamentale de igienă și cu alimente diverse, chiar foarte modeste, gătite corect.

Chef Ioan Florescu – Belvedere Brașov

În evoluția sa, Omul Peșterilor s-a transformat în Vânătorul, Agricultorul, Crescătorul de animale, apoi Homo Faber a devenit și Homo Culinarius, omul capabil să aleagă și să prepare mâncărurile cele mai hrănitoare și cu gustul cel mai bun în acord cu imaginarul social. (Chelcea S., 2019)

Această lucrare a fost propusă în ”vreme de pace”, iar finalizarea ei după trecerea în neființă a unuia dintre cei mai mari specialiști în antropologie din România, Vintilă Mihăilescu, mi-a adus multe incertitudini asupra oportunității acesteia, în condițiile în care nu va trece mult timp și toate ”armele” false ale promovării ”non-mâncării” vor dispărea! Oamenii vor fi mai responsabili pentru că ”imaginarul social” și-a dovedit inutilitatea.

CITEȘTE ÎNTREGUL ARTICOL REALIZAT DE DR.GABRIELA BERECHET