În Marea Britanie, pescarii se chinuiesc să supraviețuiască după Brexit. Retragerea din Uniunea Europeană și schimbările care au urmat au provocat o scădere masivă a exporturilor pe piața comunitară. Acum, în țara cunoscută pentru „fish and chips”, grămezile uriașe de fructe de mare încep să miroasă urât (un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle).
James Green pescuiește stridii. Aceasta ar fi, în mod normal, o perioadă aglomerată. Acum, însă, are foarte puține de făcut în afara câtorva verificări. Aceste stridii ar trebui să ajungă pe piețele europene, dar el nu a vândut nici măcar una de la începutul lui ianuarie.
„Unde să vând 120 de tone de stridii în Marea Britanie?”
„Aceste pungi – dacă parcurgi toată această zonă a fermei – sunt cu stridii destinate pieței. A trebuit să dublăm numărul de pungi ca să încapă toate. Deci, aici sunt probabil 100-120 de tone de stridii gata pentru piața continentală. Să fiu sincer, nu știu exact ce să fac cu ele. Unde să vând 120 de tone de stridii în Marea Britanie? Pur și simplu nu există piață. Afacerea este pe moarte”, mărturisește James Green, pescar de stridii.
Nu este o problemă trecătoare. Din motive de igienă, Uniunea Europeană interzice importul de stridii spinoase vii de la toți comercianții țărilor care nu sunt membre, cum este acum Marea Britanie. O excepție se face pentru crustacee, care provin din ape foarte curate. Dar această zonă este de categoria B.
Localitatea Whitstable depinde în mare măsură de vânzările de stridii, midii și homari. Înainte de Brexit, procesul de curățare se făcea în Europa continentală.
„Marfa va putrezi în containere”
O soluție ar fi curățarea crustaceelor aici, înainte de a le exporta. Graham West face deja acest lucru, dar numai pentru piața internă britanică.
„Când ai o stridie pescuită din mare, vorbim de ape din categoria B, ceea ce înseamnă că au o anumită cantitate de germeni. Apa trece prin aceste dispozitive, care omoară toți germenii și bacteriile. Apoi stridiile vor înghiți această apă și se vor curăța singure. Așa ajung să fie bune de consumat”, explică Graham West, comerciant de fructe de mare.
Odată curățate, ar putea fi expediate către Uniunea Europeană. Dar instalația de curățare este mult prea mică pentru a face față sutelor de tone. Iar clienții din Uniunea Europeană nici nu doresc stridii pretratate. Graham West are și melci de mare, care trebuie fierți înainte de a fi exportați în Asia. El nu poate face asta singur, așa că i-a vândut mereu distribuitorilor. Dar și aceștia sunt tot din Uniunea Europeană.
„Astea erau pentru Irlanda. În acest moment, irlandezii au oprit totul. Din cauza Brexitului, nu putem vinde niciun fel de marfă vie. Este din ce în ce mai rău. Totul va fi blocat pe chei; marfa va rămâne în containere și, până când să poată ajunge undeva, va putrezi”, spune, îngrijorat, Graham West.
Asta înseamnă că nu poate vinde nici în Uniunea Europeană, nici în Asia, ceea ce a lovit puternic localitatea Whitstable. În prezent, puțini oameni din Marea Britanie mănâncă stridii sau homari. Iar pandemia oricum a închis restaurantele – inclusiv pe cel al lui James Green.
Londra și UE se învinovățesc reciproc
Măcar închiderea restaurantelor e temporară, spune James. Dar interdicția de import impusă de Uniunea Europeană i-a înjumătățit comerțul definitiv și asta s-a întâmplat practic peste noapte. A fost o lovitură neașteptată.
„Din punctul meu de vedere, acest lucru nu a fost previzibil și spun asta pentru că ei ne-au asigurat mereu că în domeniul nostru vom putea face comerț și după Brexit”, spune James Green, pescar de stridii.
Dar guvernul din Londra dă vina pentru acest dezastru pe Uniunea Europeană și nu-și asumă nicio responsabilitate.
„Uniunea Europeană a spus inițial că acest comerț va putea continua. Legile lor prevăd acest lucru și fac referire la un certificat care ar permite continuarea, chiar dacă s-au răzgândit. Și, deși nu există nici un impediment legal în legătură cu acest comerț, Uniunea Europeană ne-a transmis acum câteva săptămâni că îl vor interzice”, susține George Eustice, ministrul britanic al Agriculturii și Alimentației.
Uniunea Europeană susține că nu este adevărat.
„Să fie clar: măsurile care interzic importul acestor crustacee în Uniunea Europeană erau deja pe masă înainte de Brexit. Deci, responsabil pentru această situație este chiar Brexitul”, declară Pierre Karleskind, europarlamentar din Comisia pentru pescuit.
Votul pro-Brexit se transformă într-un regret prea tardiv
Containerele de stridii ale lui James Green sunt goale. Profită pentru a le renova. James a votat pentru Brexit și acum își dă seama că a fost o greșeală. Retorica guvernului, care acuză Uniunea Europeană pentru toate bolile Regatului Unit, nu-l mai convinge.
„Oamenii spun că, deh, Uniunea Europeană e dificilă. Nu cred că acesta este motivul. Cred că pur și simplu nu s-au înțeles pentru că negocierile din ultimii ani nu au fost așa cum trebuie și, într-o anumită măsură, din cauza unui oarecare grad de incompetență din partea lor”, este concluzia la care a ajuns James Green.
Așa se face că industria crustaceelor este printre marii perdanți ai Brexitului. Și impactul se simte acut aici, în Whitstable.
