Valurile de căldură din această vară au accentuat seceta în mai multe regiuni ale Europei, punând presiune pe producția agricolă și pe resursele de apă. Franța, Marea Britanie, Italia, Elveția și sudul Germaniei se numără printre zonele afectate, iar efectele se reflectă deja în estimările privind recoltele din 2026.
Deși aproape toate culturile resimt lipsa apei, impactul nu este uniform. Culturile de vară sunt cele mai vulnerabile, deoarece perioadele critice de dezvoltare coincid cu temperaturile ridicate și cu deficitul de precipitații. Porumbul este în centrul preocupărilor, în timp ce grâul, orzul și unele semințe oleaginoase înregistrează pierderi mai moderate.
Porumbul, cea mai mare problemă pentru recolta UE
Potrivit lui Andrew Kanyemba, analist senior pentru cereale la Expana, porumbul este cultura care se confruntă cu cele mai severe pierderi raportate la nivelurile obișnuite de producție. Recolta Uniunii Europene este estimată la cel mai scăzut nivel din 1995. Situația este deosebit de dificilă în Franța, principalul producător european de porumb. Pentru această țară, producția din 2026 ar putea fi cea mai slabă din 1977 încoace. Vulnerabilitatea porumbului este legată și de momentul în care apare stresul hidric. Culturile de vară trec în această perioadă prin etape esențiale, precum înflorirea și umplerea boabelor. Lipsa apei în aceste faze poate reduce semnificativ randamentul final.
Grâul și orzul sunt mai puțin afectate decât porumbul, dar nici acestea nu au scăpat de efectele secetei. Stephen Butler, cofondator al platformei ChAI, estimează că randamentele acestor culturi au scăzut cu aproximativ 3-4%. În Italia și Marea Britanie, pierderile au devenit mai pronunțate începând din luna mai.
Și culturile oleaginoase sunt afectate. Randamentele pentru floarea-soarelui și uleiul de măsline au înregistrat scăderi de aproximativ 6-7%. Chiar și floarea-soarelui, considerată relativ rezistentă la secetă, produce sub potențialul său în condițiile actuale.
Irigațiile nu pot elimina complet efectele secetei
În regiunile în care există sisteme de irigații, fermierii pot limita într-o anumită măsură pierderile. Totuși, apa suplimentară nu este suficientă pentru a proteja complet culturile atunci când temperaturile ating niveluri extreme.
Vincent Braak, analist pentru culturile strategice de cereale la Expana, explică faptul că temperaturile excesive din perioada de înflorire au afectat inclusiv parcelele irigate. În plus, deficitul de apă a devenit atât de important în unele zone încât au fost introduse restricții privind utilizarea resurselor disponibile. Problema este amplificată de faptul că seceta și căldura acționează simultan. Chiar dacă plantele primesc apă, temperaturile foarte ridicate pot afecta dezvoltarea lor și pot reduce randamentul. Astfel, extinderea irigațiilor este importantă, dar nu reprezintă singură o soluție pentru agricultura europeană.
Există și situații în care producția totală a unei culturi poate crește în ciuda scăderii randamentului la hectar. În cazul florii-soarelui, de exemplu, suprafața cultivată mai mare ar putea compensa o parte din pierderile de productivitate. Producția de rapiță și soia este, de asemenea, estimată să rămână relativ stabilă.
Importurile ar putea acoperi o parte din deficit
Scăderea recoltelor europene nu înseamnă automat că vor apărea lipsuri majore pe piață. O parte din deficit poate fi compensată prin importuri, iar Ucraina ar putea avea un rol important în aprovizionarea Europei cu porumb, rapiță și floarea-soarelui.
Seceta nu a afectat Ucraina în aceeași măsură ca anumite regiuni din Europa Occidentală, ceea ce creează posibilitatea unor fluxuri comerciale mai mari către UE. Pentru porumb, importurile ucrainene ar putea crește în special către Spania, Italia și Portugalia. Noua recoltă ucraineană de porumb, așteptată între septembrie și noiembrie, ar putea pune presiune asupra producătorilor pentru a-și vinde marfa. Pe măsură ce recolta intră pe piață, spațiile de depozitare se pot restrânge, favorizând livrările către piețele europene.
În cazul soiei, situația este mai ușor de gestionat deoarece UE se bazează deja în mare măsură pe importuri din America Latină și Statele Unite. Recoltele abundente din aceste regiuni pot compensa reducerea producției europene.
Grâul este însă mai dificil de înlocuit. Chiar dacă Ucraina poate acoperi o parte din deficit, cererea europeană rămâne ridicată atât pentru consum intern, cât și pentru export. În plus, grâul poate fi folosit ca substitut pentru porumb în hrana animalelor, ceea ce ar putea menține presiunea asupra pieței.
Seceta ar putea deveni mai frecventă
Problema nu se limitează însă la sezonul agricol din 2026. Specialiștii avertizează că agricultura europeană trebuie să se pregătească pentru perioade în care seceta apare mai des, iar disponibilitatea apei devine mai greu de anticipat.
Liz Saccoccia, director de program mondial la World Resources Institute, estimează că până în 2050 numărul bazinelor hidrografice care vor înregistra fluctuații mai mari ale disponibilității apei de la un an la altul ar putea crește cu 19%.
Pentru agricultura europeană, această evoluție ar putea însemna recolte mai volatile, o dependență mai mare de importuri și o competiție tot mai intensă pentru apă. Sezonul din 2026 arată deja cât de vulnerabile sunt culturile atunci când temperaturile extreme se suprapun cu perioadele de secetă. Iar dacă astfel de condiții devin mai frecvente, adaptarea agriculturii la deficitul de apă va deveni o necesitate, nu doar o opțiune.
