Interviu cu ministrul Agriculturii, domnul Achim Irimescu
„Noi am echilibrat balanta comerciala externa in industria agroalimentara, dar principalele noastre produse alimentare exportate sunt cele agricole, precum cerealele. Este adevarat ca, in mod surprinzator, s-au dezvoltat anumite industrii, precum industria tutunului.”
Rares Habeanu: In acest moment vedeti industria alimentara din Romania pe un trend ascendent in sensul in care ar putea sa devina una dintre industriile principale de gen din Europa Centrala si de Est si un exportator important al Romaniei?
Achim Irimescu: Sigur, daca va uitati si la piata romaneasca, fiind vorba de o piata pentru circa 20 de milioane de consumatori, Romania reprezinta o piata importanta. E adevarat ca noi continuam sa fim tributari produselor importate, desi avem o industrie alimentara puternica. Industria alimentara romaneasca reprezinta cel mai mare angajator din Romania, 185.000 de angajati. Ca urmare, cred ca este o industrie cu un aport important la PIB, undeva la 11-12%. Numai daca vedem cifrele si realizam ca trebuie sa dam importanta cuvenita. Sigur, avem aici si niste nemultumiri: faptul ca noi continuam sa exportam materii prime si sa importam produse procesate, ceea ce nu este nici normal, nici benefic pentru tara, pentru ca orice tara care importa masiv, exporta valuta. Deci nu putem sa ne bucuram. Pe de alta parte, Romania are capacitatea sa produca bunuri de foarte buna calitate. Am modernizat industria alimentara. Sa nu uitam, de exemplu, ca la noi, la momentul aderarii, in sectorul carnii si laptelui, de la 3.000 de unitati, am ramas cu 800 de unitati de carne si lapte. Multe unitati s-au inchis. Eram atunci la Bruxelless, dar stiu foarte bine situatia. Am reusit sa facem liste cu Intreprinderile in tranzitie pentru a salva cat mai multe unitati, pentru ca nu respectau standardele europene. Daca am investit masiv prin SAPARD si prin fondurile de dezvoltare rurala si am reusit sa avem industrie care este la nivel mondial, este pacat ca nu reusim sa consumam din ceea ce produce industria alimentara romaneasca si in continuare importam destule produse, fie din state membre UE, fie din state terte.
Vorbiti despre carne, dar Albalactul, care era numarul unu in Romania, tocmai a fost cumparat de francezii de la Lactalis. Iar in acest moment numarul de fabrici de lapte continua sa scada pe teritoriul Romaniei, sau cele care mai raman sunt inghitite de acesti giganti internationali. E o problema pentru Romania?
Cred ca atat timp cat forta de munca este in continuare romaneasca si sa speram ca o buna parte din profit ramane in Romania, nu este foarte grav. Daca ne uitam pe piata internationala, vedem ca exista un proces de acumulare In multinationale a fortei de productie. Pe de alta parte, atunci cand se fac achizitii importante, Comisia Europeana, prin directia de concurenta – DG Competition – verifica sa nu se ajunga la situatii de monopol. In acest context, daca s-au respectat cerintele, si in acest caz cred ca s-au respectat, nu putem invoca nimic. Aceasta este piata. Evolueaza. Cel mai mare din punct de vedere financiar, sa spunem, il cumpara pe cel mai mic. Albalactul a fost cumparat. Sigur, dispar brandurile romanesti si nu este un lucru care sa ne bucure. Dar, in conditiile in care angajatii nu sunt concediati si reusim sa producem lucruri de calitate in fabricile respective, putem privi lucrurile si altfel: avem produse romanesti care vor ajunge pe pietele accesate de marile companii multinationale, fapt care este imbucurator.
Spuneati de exporturi si importuri. Romanii mananca mai mult din productia interna sau din import? Si aici ma refer la consumul final, dar si la materia prima din care sunt procesate alimentele…
Mancam din import pentru ca, din pacate, noi exportam in special materii prime. Noi am echilibrat balanta comerciala externa in industria agro-alimentara, dar principalele noastre produse alimentare exportate sunt cele agricole, precum cerealele. Este adevarat ca, in mod surprinzator, s-au dezvoltat anumite industrii, precum industria tutunului. Exportam masiv tigarete. Sunt printre produsele cele mai exportate din Romania. Sigur, se importa materie prima. Noi nu mai suntem mari producatori de tutun. Mai producem cam 1.000 de tone de tutun brut pe an. Se importa tutun brut din tari terte, de obicei din tarile slab dezvoltate, si se proceseaza. Dar valoarea adaugata ramane in Romania, pentru ca procesarea este mai scumpa decat materia prima.
Reducerea TVA-ului de anul trecut a insemnat o gura de oxigen pentru industria alimentara romaneasca? Au crescut cifrele din consumul intern?
Este o concluzie logica. A crescut consumul, avand in vedere si faptul ca piata romaneasca este conectata la piata unica europeana, dar si pe o tendinta de reducere a preturilor.
Este totusi un paradox.
FAO a analizat si a spus ca vom avea o crestere constanta a preturilor alimentare, bazata pe o chestiune logica: suprafata arabila a lumii se reduce an de an, cu suprafete importante, cu echivalentul suprafetei arabile a Austriei. Sigur ca populatia creste si ar fi normal, ca in baza raportului dintre cerere si oferta, sa avem o crestere a preturilor. Uite ca nu se intampla asa, ceea ce dovedeste ca volatilitatea preturilor depinde de alti factori.
Chiar si directia agricultura a recunoscut ca ei s-au inselat. Un director foarte bun, Haniotis, grec, din cadrul Comisiei Europene, a recunoscut ca ei s-au inselat in ceea ce priveste analiza lor pe termen mediu, pentru ca preturile nu au urcat, ci au ramas la acelasi nivel sau au scazut. Sunt doua sectoare care se confrunta cu o criza acuta in UE, iar la Consiliu vom avea aceste doua subiecte pe agenda: criza din sectorul carnii de porc si din cel al produselor lactate.
Sigur ca exista justificari. In cazul productiei de lactate, sa nu uitam ca de la 1 aprilie 2015 s-a renuntat la sistemul cotelor. A fost o greseala, zic eu, ca s-a renuntat la cote. Era singurul mecanism de control al productiei de lapte. Dar, in conditiile in care tendinta este liberalizarea productiei si renuntarea, incet, incet, la subventii, era un proces normal. Romania a fost printre statele care s-a opus – si eu m-am opus – puternic, alaturi de Portugalia.
Chiar state membre mari producatoare de lapte au fost penalizate puternic in contul sezonului de productie 2014-2015 (1 aprilie 2014-31 martie 2015) pentru ca au depasit cota: Germania, Olanda, Luxemburg, Italia. Au fost penalizate cu aproape un miliard de euro. Deci, in sectorul laptelui este justificata criza si reducerea preturilor. Dar in sectorul carnii de porc nu exista o alta explicatie decat efectul embargoului rus.
Embargoul cu Rusia a afectat mai mult Romania decat statele occidentale, avand in vedere puterea de cumparare mai mica si faptul ca o serie de produse destinate Rusiei au ajuns pe piata romaneasca?
Romania a fost mai slab competitiva pe anumite sectoare. Vedeti, spre exemplu, merele poloneze care, in loc sa ajunga in Rusia, au invadat Romania. Producatorii europeni au trebuit sa puna pe piata cu orice pret produsele lor si au cautat noi piete. Romania a fost o victima colaterala, noi nefiind exportatori pe piata rusa. Dar produsele care trebuiau sa ajunga pe piata rusa au invadat Romania.
