Postul are multe beneficii pentru sănătate. Cu toate acestea, nu sunt doar vești bune. Două studii analizează unele dintre potențialele sale dezavantaje.
De secole, postul voluntar a fost practicat de devotații din multe religii pentru a se apropia de iluminare. Acum, este o tendință de dietă. Unele studii au legat postul intermitent de pierderea în greutate, în timp ce altul îl leagă de posibilitatea de a trăi mai mult.
Postul poate fi într-adevăr benefic, în unele cazuri scăzând tensiunea arterială și rezistența la insulină și chiar îmbunătățind sănătatea inimii și a creierului.
Cu toate acestea, efectele postului nu sunt întotdeauna pozitive. Două studii sugerează că postul are dezavantaje. Deși studiile nu se referă la oameni și trebuie făcute mai multe cercetări, ele sugerează totuși că pentru post, nu totul este clar.
Creșterea riscului de cancer?
Un studiu recent pe șoareci arată că după post, mai degrabă decât în timpul postului în sine, celulele stem ar crește pentru a repara intestinele șoarecilor participanți.
Cu toate acestea, aceasta a venit cu o problemă. Proliferarea celulelor stem a însemnat că șoarecii aveau mai multe șanse să dezvolte polipi precancerosi (creștere anormală care se formează pe mucoasa interioară a unui organ) pe intestine dacă o genă care provoacă cancer a fost activată decât dacă s-ar fi abținut de la post. În cadrul studiului, celulele stem intestinale s-au înmulțit cel mai rapid la șoarecii cărora li s-a administrat hrană după un post.
În timpul postului, celulele stem încep să ardă grăsimile în loc de carbohidrați. Acest lucru duce la capacitatea lor sporită de a îndeplini sarcini precum repararea daunelor intestinale ale șoarecilor. Dar pentru că celulele stem intestinale se divid în mod constant, ele pot fi și o sursă de celule precanceroase.
Potrivit biogerontologului Valter Longo, riscul crescut de cancer la șoarecii cu gene modificate nu se extinde la alte animale. Înseamnă asta și că nu va fi valabil pentru oameni? Cercetătorii plănuiesc să afle.
Ce oprește mai repede pierderea în greutate?
Uneori, pierderea în greutate în timpul postului nu are loc atât de repede pe cât s-ar putea aștepta. Acest lucru, sugerează un nou studiu, se poate datora unei molecule care semnalează creierului să încetinească pierderea de grăsime atunci când nu există alimente disponibile.
Studiul a analizat un vierme rotund numit Caenorhabditis elegans (C. elegans), care pierde grăsimea mai lent cu cât mănâncă mai mult. Studiul a constatat că postul comunică mai multe informații către creierul acestui viermi rotunzi, nu doar reducere caloriilor.
Creierul controlează descompunerea grăsimilor, care în cazul viermilor rotunzi, descompunerea este declanșată de un hormon cerebral numit FLP-7. Cu toate acestea, pentru ca această producție să înceapă, intestinul trebuie să semnalizeze creierului, iar viermele rotund în cauză nu are nervi senzoriali în intestine. Astfel, cercetătorii au vrut să știe cum semnalează intestinul creierului atunci când au loc modificări metabolice în intestin.
Ei au eliminat peste 100 de molecule de semnalizare din vierme și au măsurat efectul pe care l-a avut fiecare asupra producției creierului de FLP-7, constatând că INS-7, o formă de insulină, a avut un efect semnificativ. INS-7 este produs de celulele intestinale și are un impact asupra metabolismului grăsimilor vita ale creierului.
Spre deosebire de majoritatea insulinelor, această moleculă nu a activat, ci a blocat receptorii de insulină ai creierului, făcându-l să nu mai producă FLP-7.
Aceeași moleculă nu a fost încă studiată la om, așa că, deocamdată, concluziile sunt provizorii. Totuși, cercetătorii sugerează că acesta ar putea fi răspunsul la întrebarea de ce beneficiile postului sunt independente de numărul de calorii consumate.
Sursă de la: Nature, ‘The surprizing cause of fasting’s regenerative powerss’, Publicat pe: 21 august 2024, Doi: https://doi.org/10.1038/d41586-024-02700-2, Autori: M. Kozlov și respectiv, „A homeostatic gut-to-brain antagonist insulin restrains neuronally stimulated fat loss”, Publicat pe: 11 august 2024, Doi: https://doi.org/10.1038/s41467-024-51077-3, Autori: C. Liu, A. Khan, N. Seban, N. Littlejohn, A. Shah & S. Srinivasan
