Cercetătorii din SUA, Brazilia și Spania spun că există un sprijin convergent și consecvent pentru validitarea și relevanța clinică a dependenței de alimente.

O echipă internațională de cercetători, care scrie în British Medical Journal, a cerut o regândire globală a alegerilor alimentare.

Conceptualizarea alimentelor ultra-procesate bogate în carbohidrați și grăsimi ca substanțe care creează dependență poate contribui la eforturile de îmbunătățire a sănătății, susțin ei.

„Există un sprijin convergent și consecvent pentru validitarea și relevanța clinică a dependenței de alimente”, a spus Ashley Gearhardt , co-autor al articolului din British Medical Journal și profesor de psihologie la Universitatea din Michigan. „Recunoscând că anumite tipuri de alimente procesate au proprietățile unor substanțe care creează dependență, este posibil să putem contribui la îmbunătățirea sănătății globale.”

Comportamentele legate de alimentele ultraprocesate, care sunt bogate în carbohidrați rafinați și grăsimi adăugate, pot îndeplini criteriile pentru diagnosticul de tulburare privitoare la consumul de substanțe la unii oameni, a spus el. Aceste comportamente includ mai puțin control asupra aportului anumitor alimente, pofte intense, simptome de sevraj și utilizarea continuă, în ciuda unor consecințe precum obezitatea, tulburarea de alimentație excesivă, sănătatea fizică și mentală mai precară și calitatea vieții mai scăzută.

În timp ce oamenii pot renunța la fumat, la băutură sau la jocuri de noroc, ei nu se pot opri din mâncat, a spus co-autorul Alexandra DiFeliceantonio, profesor asistent la Institutul de Cercetare Biomedicală Fralin.

Provocarea și întrebarea deschisă și controversată este de a defini care alimente au cel mai mare potențial de dependență și de ce. Într-o analiză a 281 de studii din 36 de țări diferite, cercetătorii au descoperit că dependența de alimente ultraprocesate este estimată la 14% dintre adulți și 12% dintre copii.

Nu toate alimentele au potential de dependenta, au spus cercetatorii

„Majoritatea alimentelor pe care le considerăm naturale sau minim procesate oferă energie sub formă de carbohidrați sau grăsimi – dar nu ambele”, a spus DiFeliceantonio.

Cercetătorii au dat exemplul unui măr, a unei bucăți de somon și a unui baton de ciocolată. Mărul are un raport carbohidrați și grăsimi de aproximativ 1 la 0, în timp ce somonul are un raport de 0 la 1. În schimb, batonul de ciocolată are un raport carbohidrați și grăsimi de 1 la 1, ceea ce pare să crească potențialul de dependență al unui aliment.

„Multe alimente ultraprocesate au niveluri mai ridicate ale ambelor. Această combinație are un efect diferit asupra creierului”, a spus DiFeliceantonio.

Cercetătorii, reprezentând expertiza internațională în dependența de alimente, fiziologia nutriției, în semnalizarea recompensei axei intestin-creier, în politica alimentară, în dependența comportamentală și tulburările de alimentație, au cerut, prin urmare, mai multe studii în domenii precum:

• modul în care caracteristicile complexe ale alimentelor ultraprocesate se combină pentru a crește potențialul lor de dependență;
• definirea mai bine a alimentelor care pot fi considerate că ar crea dependență;
• diferențe între țări și comunități, inclusiv comunitățile dezavantajate;
• valoarea mesajelor de sănătate publică;
• ghiduri clinice pentru prevenirea, tratarea și gestionarea dependenței de alimente ultraprocesate.

„Având în vedere cât de răspândite sunt aceste alimente, ele reprezintă 58 la sută din caloriile consumate în Statele Unite, și sunt și mai multe pe care nu le știm”, a spus DiFeliceantonio.

Critici ale dependenței

Deși există paralele notabile între substanțele care creează dependență și UPF-uri, există și întrebări fără răspuns. Criticii perspectivei dependenței UPF au remarcat că anumite substanțe chimice care creează dependență, cum ar fi nicotina pentru dependența de tutun, nu au fost identificate pentru alimente. Substanțele chimice care creează dependență activează puternic sistemele endogene de recompensă, declanșând dependența la unii oameni, au relevat cercetătorii. Deși carbohidrații rafinați și grăsimile nu acționează direct asupra sistemelor de recompensă, ele par să activeze sistemele de recompensă neuronale la o magnitudine similară cu nicotina și etanolul, au spus ei. Cu toate acestea, prezența unei substanțe chimice care dă dependență nu este suficientă pentru a face o substanță dependentă – de exemplu, vinetele conțin nicotină. Prin urmare, doza și calea de administrare contează.

Chiar și cu substanțe care creează dependență bine studiate, cum ar fi nicotina, doza exactă și nivelul de aport la care apare dependența nu sunt cunoscute, au observat cercetătorii. În mod similar, potențialul aditiv al UPF-urilor este puțin probabil să fie determinat de prezența unei singure substanțe chimice, cum ar fi zaharoza. Cercetările s-au concentrat în general pe ingrediente unice din UPF și, prin urmare, sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga modul în care ingredientele UPF interacționează pentru a crește potențialul de dependență, au spus ei.

„Va fi, de asemenea, important să se exploreze în ce doză și la ce nivel de aport substanțele chimice recompensante din UPF-uri creează cea mai mare dependență.”

Referinţă: „O echipă internațională de oameni de știință spune că desemnarea unor alimente ca produse ce dau dependență ar putea schimba atitudinile și ar stimula cercetarea”, BMJ, DOI: 10.1136/bmj-2023-075354