Uleiul de palmier rămâne unul dintre cele mai utilizate ingrediente din industria alimentară și cosmetică, dar și unul dintre cele mai controversate, din cauza impactului asupra mediului și biodiversității.
Deși marile companii europene au promis în ultimii ani reducerea sau eliminarea acestuia din lanțurile de aprovizionare, lipsa unor alternative credibile a făcut ca aceste angajamente să avanseze lent.
În prezent, presiunea reglementărilor europene, în special aplicarea iminentă a EUDR, a mutat atenția către aprovizionarea sustenabilă, nu către înlocuirea completă a ingredientului.
Cu toate acestea, interesul pentru alternative reale la uleiul de palmier a continuat să crească discret. Cercetătorii și startup-urile din tehnologia alimentară au înregistrat progrese semnificative în ultimele 12 luni, iar 2026 este privit de mulți actori din industrie drept un an de cotitură. De la uleiuri obținute prin fermentație microbiană până la grăsimi derivate din dioxid de carbon, competiția pentru primul înlocuitor viabil comercial este mai intensă ca oricând.
Fermentația microbiană, liderul clar în cursa alternativelor
Cele mai avansate soluții în acest moment provin din zona fermentației, în special a grăsimilor și uleiurilor obținute cu ajutorul drojdiilor cultivate în laborator. Mai multe companii europene au anunțat extinderi de capacitate și treceri de la faza pilot la producția demonstrativă, semn că tehnologia se apropie de maturitate comercială.
Un exemplu relevant este compania britanică Clean Food Group, care a făcut un pas major în 2025 prin achiziționarea unei unități de cercetare și dezvoltare în Liverpool. Această mișcare îi oferă acces la o capacitate de fermentare de aproximativ un milion de litri și o poziționează pentru extinderea producției alternativei sale bioechivalente la uleiul de palmier în 2026. Produsul, obținut din drojdie cultivată, este descris ca fiind echivalent din punct de vedere nutrițional și al profilului de acizi grași, fără impact asupra gustului sau culorii alimentelor.
Compania a obținut deja aprobări pentru aplicații non-alimentare, inclusiv pentru un ulei cosmetic derivat din fermentație, dezvoltat în parteneriat cu alți jucători industriali. Această strategie etapizată, care începe cu segmente mai puțin reglementate, este tot mai des întâlnită în rândul producătorilor de alternative la uleiul de palmier.
În paralel, startup-ul olandez No Palm Ingredients a anunțat colaborarea cu NIZO Food Research pentru construirea unei unități demonstrative la campusul de inovare alimentară din Ede. Compania utilizează fluxuri secundare precum coji de cartofi, legume respinse sau alte tipuri de biomasă bogată în zaharuri, transformate prin fermentație cu o tulpină de drojdie sălbatică în grăsimi și uleiuri. De la un fermentator pilot de 400 de litri, firma estimează că va ajunge la o capacitate de până la 1.200 de tone pe an, un prag considerat esențial pentru lansarea primei fabrici comerciale.
Și în Europa de Est se înregistrează progrese. Startup-ul estonian Äio a demonstrat în 2025 o creștere de 300 de ori a capacității sale, reușind un ciclu de producție de o tonă de grăsime alternativă la uleiul de palmier. Compania transformă subproduse din industria lemnului și agricultură, inclusiv zaharuri extrase din rumeguș, în grăsimi prin fermentație. Deși primele aplicații vizează cosmeticele, produsul este testat și pentru utilizare în chiftele pe bază de plante, produse de patiserie și cofetărie.
Alte tehnologii promițătoare, dar aflate încă în faze incipiente
Pe lângă fermentația microbiană, și alte tipuri de alternative câștigă vizibilitate, chiar dacă se află mai departe de scalarea comercială. Grăsimile pe bază de plante sunt una dintre aceste direcții. În Scoția, cercetătorii de la Universitatea Queen Margaret au dezvoltat Palm-Alt, un amestec de ulei de rapiță, fibre și proteine vegetale, poziționat drept o alternativă mai sănătoasă la uleiul de palmier în produsele de panificație. Conform datelor disponibile, produsul conține semnificativ mai puține grăsimi totale și saturate.
După ani de cercetare, proiectul a trecut din laborator într-un cadru industrial, iar mai mulți producători de alimente din Marea Britanie au inițiat discuții de licențiere. Finanțările guvernamentale recente sunt direcționate către extinderea gamei și adaptarea soluției pentru aplicații comerciale diverse.
O altă direcție urmărită intens este utilizarea dioxidului de carbon ca materie primă. Grupul elvețian Mibelle, în colaborare cu LanzaTech și Institutul Fraunhofer, a anunțat dezvoltarea unei grăsimi alternative obținute prin două etape succesive de fermentație, care transformă CO₂ în alcool și apoi în grăsimi specializate. Deocamdată, proiectul se află în faza pilot, iar primele aplicații vizează industria cosmetică.











