Certificarea RSPO (Roundtable on Sustainable Palm Oil) este considerată un reper în industria uleiului de palmier, vizând promovarea sustenabilității și reducerea impactului negativ asupra mediului, în special al defrișărilor.
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea St. Gallen din Elveția sugerează că, în ciuda scopului său nobil, certificarea ar putea avea efecte secundare nedorite asupra eficienței plantațiilor de palmier.
RSPO – între promisiuni ecologice și realități de producție
Conform datelor RSPO, aproximativ 20% din producția globală de ulei de palmier brut era certificată în 2022. Aceste certificări sunt relevante în contextul noilor reglementări europene, precum Regulamentul privind lanțul defrișărilor (EUDR), ce solicită trasabilitate și responsabilitate ecologică din partea companiilor.
Cu toate acestea, studiile menționate, publicate în Communications Earth and Environment, ridică semne de întrebare privind impactul acestor certificări asupra randamentului plantărilor.
Cercetare bazată pe imagini satelitare
Cercetătorii au analizat 144 de plantații de ulei de palmier din statul Sabah, Malaezia, folosind imagini satelitare furnizate de Agenția Spațială Europeană. Studiul a urmărit evoluția acoperirii plantelor înainte și după obținerea certificării RSPO.
Rezultatele au indicat o scădere a acoperirii plantațiilor certificate, sugerând o reducere a eficienței. Aceasta a fost corelată cu cerințele impuse de RSPO, precum limitările în utilizarea pesticidelor, regulile stricte de replantare sau menținerea unor zone de conservare.
Costuri ascunse și externalități negative
Potrivit cercetătoarei Nina Zachlod, deși standardele RSPO nu impun explicit reducerea eficienței, ele pot genera „costuri ascunse” și efecte neintenționate. În plus, studiul a constatat că plantațiile deținute direct, ale companiilor producătoare de ulei de palmier au fost mai puțin afectate decât cele externalizate către terți. Explicația oferită: controlul decizional mai bun și capacitatea de a gestiona cerințele de conformitate.
Într-un context regional, cercetătoarea Charlotta Sirén atrage atenția asupra faptului că rezultate similare ar putea apărea și în alte țări mari producătoare, precum Indonezia, Thailanda sau Nigeria, dacă condițiile locale sunt comparabile.
Reacția RSPO: „Studiul e incomplet și lipsit de context”
Roundtable on Sustainable Palm Oil a reacționat rapid, criticând metodologia studiului. Organizația susține că lipsa unei comparații directe cu plantațiile necertificate face dificilă evaluarea reală a impactului certificării.
De asemenea, RSPO a menționat că studiul nu a ținut cont de vârsta palmierilor, un factor esențial, având în vedere că randamentul scade semnificativ după 25 de ani. Zona analizată – Sabah – are cea mai mare proporție de palmieri bătrâni din Malaezia, iar autoritățile locale au cerut replantarea masivă pentru a contracara scăderea productivității.
În plus, organizația atrage atenția către deciziile de business, cum ar fi eliminarea palmierilor de pe terenuri deluroase sau cu soluri sărace, nu au fost luate în calcul în cadrul analizei.
Soluții alternative: de la insecte la biotehnologie
În contextul presiunii asupra lanțului de aprovizionare și al cerințelor de sustenabilitate, companiile caută și alte soluții pentru înlocuirea uleiului de palmier. Una dintre cele mai promițătoare este folosirea larvelor de muscă-soldat neagră. Conform unui studiu al firmei de consultanță Tunley Environmental, producția de grăsimi din larve, în ferme verticale cu mai multe etaje, poate atinge 275,9 kg/m²/an, în comparație cu doar 11,7 kg/m²/an pentru plantațiile tradiționale de ulei de palmier.
Totuși, reținerea consumatorilor față de alimentele derivate din insecte constituie un obstacol major pentru adoptarea acestei alternative.
Un alt start-up Sun Bear Biofuture, dezvoltă un ulei similar cu cel de palmier prin fermentare, folosind fluxuri secundare agricole.
