A fost elaborat un nou standard european pentru frauda alimentara pentru a clarifica neconcordantele in terminologie, acoperind sub-termeni care pornesc de la aspectul de siguranta alimentara, ajungand la cel de criminalitate alimentara.
Frauda alimentara reprezinta un subiect amplu care “poate insemna multe lucruri”, potrivit Institutului Norvegian de Cercetare pentru Alimentatie, Pescuit si Acvacultura (Nofima).
O initiativa europeana condusa de Petter Olsen, cercetator principal la Nofima a raspuns la necesitatea unor definitii clare:
“Cum definim “frauda alimentara” si sub-termeni precum “erorile” sau “falsificarea”?”.
In prezent exista o serie de definitii diferite pentru frauda alimentara.
“Am vazut nevoia unui document, in care toate aceste definitii sunt coerente la nivel intern”, a spus el.
Impreuna cu expertii in frauda alimentara din mai multe tari europene, Olsen a definit pentru Comitetul European de Standardizare (CEN) multe dintre conceptele si multi dintre termenii folositi in legatura cu frauda alimentara.
Documentul rezultat, intitulat “CWA 17369: 2019 -“Autenticitatea si frauda in lantul alimentar si alimentatiei – Concepte, termeni si definitii” utilizeaza un sistem ierarhic conceput pentru a face mai usor de inteles nu doar definitiile individuale, ci si o serie de cuvinte aflate in interdependenta.
“Vrem sa facem o ierarhie clara, o ordonare clara si sa definim foarte clar relatia dintre termeni – nu doar sa oferim definitii individuale” – declara Petter Olsen.
Definitiile vor fi si pot fi folosite de oricine se ocupa de prevenirea fraudei alimentare ori au nevoie sa se refere la aceasta, preciza Olsen. “Mai ales in contextul in care sensul cuvintelor este cu adevarat important, de exemplu atunci cand scriem legislatie sau articole stiintifice”.
In general, definitiile vor servi, de asemenea, celor care doresc sa aiba o comunicare informata sau structurata despre frauda alimentara, a spus el.
Desi in aceasta etapa standardizarea este voluntara, ea va fi utilizata pentru a elabora procese de standardizare formale – unele dintre ele vor ajunge standarde obligatorii, a continuat Olsen.
Cand documentul a fost lansat luna trecuta, acesta a fost distribuit de organismele nationale de standardizare din Norvegia, Estonia si Olanda “dar stim ca si alte cateva tari vor pune aceste standarde pe site-urile lor”.
Chestiuni privind frauda alimentara sau siguranta alimentara?
Un alt aspect cheie legat de stabilirea definitiilor standardizate se refera la cele doua cuvinte care conduc maparea ierarhica: caracteristica si revendicare. “Caracteristica” se refera la produsul alimentar in sine si “revendicarea” se refera la documentatia unui produs.
“Este ceva care a lipsit in mare masura in discutia privind frauda alimentara, pentru ca foarte multe dezbateri legate de frauda alimentara sunt dominate de oameni care privesc conceptul de frauda alimentara din perspectiva sigurantei alimentare”, a spus Olsen.
Intr-adevar, frauda alimentara nu se refera numai la continutul fizic al unui produs, a explicat el. Ea tine, de asemenea, de descrierea produsului, indiferent daca vorbim despre eticheta sau despre documentatia insotitoare.
“Se poate comite frauda alimentara fara a atinge deloc produsul. Este nevoie doar sa modificati documentatia. Acest lucru lipsea in multe dintre discutii si definitii.”
Potrivit lui Olsen, nu numai ca exista o confuzie cu privire la definitia sa, dar multe autoritati nationale nu aplica sanctiuni atunci cand are loc o frauda alimentara – in special atunci cand nu exista o problema de siguranta alimentara.
“Autoritatile vor investiga cu adevarat si vor acorda prioritate cazurilor in care ar putea exista o problema de siguranta alimentara. Exista si exceptii, dar in multe tari, domeniul fraudei alimentare a inceput sa se dezvolte pornind de la domeniul sigurantei alimentare.”
Un exemplu larg mediatizat de frauda alimentara a fost scandalul “Horsegate” – in cazul caruia s-au identificat produse din carne congelata si preparate din carne, despre care se spunea ca ar contine carne de vita.
“Nu a fost absolut nici o problema de siguranta alimentara in acest caz. Nu te-ai fi putut imbolnavi mancand lasagnia care continea carnea de cal.”
Mult mai putin mediatizata este insa frauda de pe piata pestelui de captura.
“Undeva intre 15% si 30% din totalul pestilor capturati din lume este prins ilegal si comercializat. Fie pentru ca navele ies la pescuit ilegal, debarcand capturile fara a raporta cantiatea de peste prins, fie pentru ca vasele pescuiesc legal, dar declara cantitati mai mici de peste capturat”, a declarat Olsen pentru FoodNavigator.com.
“Exista inca fraude semnificative in ceea ce priveste cantitate de peste capturat raportata. Este inca o industrie de miliarde de lire.”
